Explicația termenului All-in
Deși să mergi „All-in” înseamnă să pui toate fisele tale în pot, acest lucru nu înseamnă neapărat că le vei și risca pe toate. Cantitatea exactă de jetoane care este pariată depinde în mod clar de stackurile jucătorilor. De exemplu -
Jucătorul A și jucătorul B merg All-in pe flop. Jucătorul A are 50 de dolari, în timp ce jucătorul B are 100 de dolari.
Deși jucătorul B a pus toți cei 100 de dolari în mijlocul mesei (în pot), el riscă doar 50 de dolari din stackul său, deoarece acesta este valoarea maximă pe care jucătorul A o poate acoperi. Deși putem spune în continuare că jucătorul B este "all-in", acest lucru nu înseamnă că toate fisele sale sunt riscate în acest caz.
Termenul All-in nu indică neapărat cine este agresorul în mâna respectivă - este posibil să faci un raise All-in sau să plătești un All-in.
Exemplu de utilizare a termenului All-in într-o propoziție -> Adversarul a mărit pre-flop așa că am decis să merg all-in.
Cum să folosești All-in ca parte a strategiei tale de joc
O întrebare destul de frecventă pe această temă este "cu ce mâini ar trebui să mergem all-in în poker?" O problemă cu această întrebare este că este prea generală. Decizia de a pune în joc toate fisele depinde de un număr foarte mare de factori. Cu toate acestea, este posibil să facem unele generalizări cu privire la situațiile în care un all-in este mutarea optimă sau nu.
Ești în situația de a decide să plătești sau nu un All-in
Decizia de a da call la un pariu all-in făcut de unul din jucătorii de la masă este simplă odată ce variabilele relevante sunt cunoscute. Abilitatea constă aici în capacitatea de a face estimări precise cu privire la aceste variabile. Dacă ar trebui sau nu să plătim un all-in depinde în mod direct de pot-odds și pot-equity (printre altele).
Exemplu
Sunt 100$ în pot. Un adversar merge all-in cu ultimii săi 50$. În mod normal, ai 30% șanse să câștigi cu mâna ta. Este oare profitabil să dai call în această situație?
Pentru un începător, ar putea părea că nu este profitabil să dea call. Una peste alta, vei pierde în 70% din cazurile în care dai call. Totuși, dat fiind faptul că sunt deja 100$ în pot, nu este neapărat nevoie să pornim favoriți pentru a da un call corect din punct de vedere matematic. Câștigând în peste 25% din cazuri, call devine o opțiune mai profitabilă decât fold. Pentru mai multe informații despre cum se fac astfel de calcule, accesați intrarea din glosar „pot-odds”.
Tu ești cel care împinge all-in
Decizia de a paria totul ca agresor este mult mai complexă și depinde de factori suplimentari. Când dai call, trebuie să te preocupe doar echitatea potului. Ca agresor, este o combinație între echitatea potului (atunci când primești call) și echitatea pentru fold (frecvența cu care adversarul nostru renunță la mână) care determină valoarea așteptată a all-in-ului. (Notează faptul că acest lucru nu înseamnă că este suficient să calculăm echitatea potului și cea pentru fold, așa cum sugerează în mod eronat unele articole de strategie de poker).
Ca orientare generală, cu cât avem o echitate mai mare pentru fold și pot, cu atât este mai probabil ca un all-in să fie cea mai bună opțiune de joc. Relația exactă dintre echitatea pentru fold, echitatea potului și așteptările de la pot fi determinate prin efectuarea unui calcul al valorii așteptate (expected value). Pentru mai multe informații despre acest lucru, consultați intrarea „expected value” din glosarul 888poker.
Nu este necesar să existe atât fold-equity, cât și pot-equity, cu condiția ca una dintre cele două variabile să fie suficient de ridicată. De exemplu, dacă avem peste 50% echitate față de range-ul de call al adversarului nostru atunci când bagă all-in, să plătim va fi profitabil chiar și cu zero fold-equity (situație deseori denumită „pariu pentru valoare”). În mod similar, dacă adversarul nostru foldează destul de des (peste o anumită limită denumită „pragul de rentabilitate”), să forțăm all-in va fi profitabil pentru noi, indiferent dacă avem dau nu pot-equity la un eventual call (se referă adesea ca fiind un bluff). Punctul de rentabilitate la un bluff all-in este strâns legat de dimensiunea pariului utilizat.
Exemplu
Sunt 100 de dolari în pot pe river și noi împingem all-in cu o mână slabă - adică facem cacealma - cu ultimii noștri 50 de dolari. Cât de des trebuie să funcționeze blufful nostru pentru a genera un profit?
Având în vedere că acesta este un scenariu ce are loc pe river, putem presupune cu siguranță că, dacă adversarul nostru dă call, el va avea aproape întotdeauna o mână mai bună decât a noastră. Cu alte cuvinte, ne putem gândi la acest lucru ca la o situație în care avem echitate zero pentru un fold.
Jucătorii începători și-ar putea imagina că trebuie să câștigăm în mai mult de 50% din cazuri pentru ca blufful nostru să fie profitabil. La urma urmei, dacă blufful nostru eșuează de cele mai multe ori, ce rost ar avea? Trebuie să ne amintim încă o dată că suma pe care o putem câștiga în urma bluffului nostru este semnificativ mai mare decât suma pe care o riscăm făcând-o. În exemplul de mai sus, investim 33% din potul total (50$ din 150$), ceea ce înseamnă că, dacă blufful nostru reușește în mai mult de 33% din cazuri, generează o valoare așteptată mai mare decât foldul.
Reguli generale pentru All-in
După ce au jucat un anumit format pentru o perioadă de timp, jucătorii încep să dezvolte un „simț” cu privire la șansele pe care le au dacă își pun toate fisele în joc. Aceste decizii pentru all-in vor fi evaluate luând în considerare variabile precum următoarele:
- Mărimea stackurilor. (Poți încerca mai des all-in când stackurile sunt mari)
- Tipul de adversar cu care ne confruntăm. (Fii foarte precaut când un jucător tight bagă all-in).
- Raportul Stack vs. Pot. (Cu cât am investit mai mulți bani pe străzile anterioare, cu atât este mai puțin probabil să renunțăm pe străzile ulterioare).
- Considerații ICM (când jucați MTT-uri sau SNG-uri)
De exemplu, atunci când joci NLHE, rareori se consideră că este corect să renunți la o mână de tip top pair când joci cu stackuri de 25 BB sau mai mici.
